Am hotărât la un moment dat să schimb părerea celorlalți despre mine. De ce? Pentru că nici măcar eu nu aveam o părere bună despre mine. Așa că am hotărât să șterg cu buretele tot ceea ce mă sculptase cum mă sculptase până în acel moment. Primul pas era să mă mint pe mine însumi. Era un pas important pentru că așa eram mult mai convingător față de ceilalți. Și m-am gândit la o soluție de mijloc. Cea mai bună metodă de a minți e să minți cu jumătate de adevăr. Asta îmi dădea un plus de siguranță și era aproape o scuză pentru faptul că mințeam.
Mi-am clădit încet încet o nouă personalitate și mulți și-au schimbat părerea despre mine. Alții, pe care i-am cunoscut după nu mi-au cunoscut vechiul ego și sunt cei mai convinși că ceea ce se vede sunt eu.
Cu timpul am ajuns să fiu asimilat de minciună și caracterul nou creat a preluat vechiul eu. După un timp, poate prea târziu am realizat că mă vreau înapoi. Că vreau ca lumea să vadă din nou cine eram. Să mă cunoască cum sunt eu defapt. De ce? Pentru că oricum nu tuturor le place de noul eu. Și abia atunci îți dai seama că cel mai bine e să fii tu însuți.
Și totuși ce mă împiedică să redevin eu? Principalul obstacol: în mare parte am uitat cum eram înainte. Al doilea obstacol ar fi cei din jurul meu. Care dacă m-ar redescoperi m-ar face mincinos. Și ce, nu sunt? Ba sunt...dar nu vreau ca ceilalți să mă privească ca pe unul...
Deci sunt blocat cu noul eu. Încă n-am puterea să-l omor pentru a redeveni eu însumi. Sau poate că acum, așa sunt eu însumi. Poate că e timpul pentru o nouă schimbare. Să-i las pe cei din jurul meu să mă descopere puțin câte puțin și dacă renunț la aparențe cu picătura; poate că nu-și vor da seama și vor da pe vechiul lor prieten uitării. Sau poate că nu. Oricum, minciuna nu e un mod de a trăi. Cel puțin nu pentru mine. Pentru că nu suport oamenii care nu spun adevărul. Și nu mi-am dat decât târziu seama că și eu sunt unul dintre ei. Folosind faptul că toți sunt așa drept o scuză pentru acțiunile mele.
Wacko
http://the-debugger.blogspot.com
marți, 13 noiembrie 2007
Mint
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Este o varsta specifica in care iti pui asemenea probleme de identitate. Vei trece prin diverse "stadii" ale devenerii. Nu exista vechiul si adevaratul tu pe de o parte, si cel fals, dar mai atragator din anumite puncte de vedere.
Este o evolutie a diverselor tale planuri interioare. Nu cred ca este vorba de personalitati multiple or stuff like that. E doar o formare de caracter care trece prin diverse stadii.
Daca iti propui si reusesti sa intervii in acest proces, cu ratiune si sinceritate, cu atat mai bine. Ca de exemplu sa iti impui ca intr-un anumit moment sa ai o anumita atitudine, pentru ca apreciezi ca aceea este cea potrivita, rationala si sincera. Si daca si reusesti asta si sa iti formezi si o obisnuinta, poti spune ca ai reusit.
Restul sunt doar "c-o fi, c-o pati", parerea mea :)
Trimiteți un comentariu